Ce este ischemia

Ischemia înseamnă lipsa de oxigen dintr-un țesut, când circulația nu poate aduce atât oxigen cât are nevoie. Cea mai frecventă cauză a ischemiei mușchiului inimii (miocardul) este ateroscleroza arterelor coronare, care îl hrănesc.

Necesarul de oxigen al inimii crește la efort, la emoții sau când tensiunea și pulsul cresc. La o persoană sănătoasă, arterele coronare se dilată și aduc mai mult sânge. Când o arteră este îngustată, sângele nu mai crește suficient la nevoie și apare ischemia.

Ateroscleroza coronariană

Arterele coronare sunt una dintre localizările principale ale aterosclerozei. Factorii de risc majori sunt:

colesterolul LDL („rău”) crescut și HDL („bun”) scăzut
fumatul
diabetul
hipertensiunea arterială

Ei afectează peretele arterelor și favorizează formarea plăcilor de aterom. O placă poate îngusta artera treptat sau se poate fisura brusc, iar pe ea se poate forma un cheag care blochează artera, ducând la angină instabilă sau infarct.

Când o placă îngustează artera cu peste 70%, fluxul de sânge e suficient în repaus, dar nu și la efort. De aceea angina apare tipic la efort și cedează la repaus.

Efectele ischemiei

Lipsa de oxigen afectează contracția și relaxarea inimii și activitatea ei electrică. Clinic, ischemia se poate manifesta prin:

angină pectorală (durere sau apăsare în piept)
infarct miocardic
aritmii
insuficiență cardiacă
moarte subită

Boala fără simptome

Ateroscleroza coronariană începe adesea înainte de 20 de ani și este larg răspândită chiar la adulți care nu au avut niciodată simptome. Luând în calcul toate vârstele, boala cardiacă ischemică este cea mai frecventă cauză de deces, la bărbați și la femei.

La persoanele fără simptome, testul de efort poate arăta ischemie „silențioasă”: modificări pe EKG la efort, fără durere. De aceea, un control cardiologic e util dacă ai factori de risc, chiar dacă te simți bine.

Angina pectorală stabilă

Aproximativ 70% dintre pacienții cu angină sunt bărbați. Pacientul tipic este un bărbat de 50–60 de ani sau o femeie de 65–75 de ani.

Cum se simte

o greutate, apăsare, strângere sau senzație de sufocare în piept, rar descrisă ca o durere propriu-zisă
pacientul arată de obicei zona din spatele sternului, uneori cu pumnul strâns
poate iradia în umărul și brațul stâng, gât, maxilar sau spate
crește și scade treptat și durează de obicei 1–5 minute
apare la efort (mers rapid, urcat scări, activitate sexuală) sau la emoții (stres, supărare, spaimă) și cedează la repaus sau la nitroglicerină

Angina poate apărea și în repaus sau noaptea, în poziția culcat, trezind pacientul din somn cu disconfort în piept și respirație grea.

Pragul de efort la care apare angina diferă de la o persoană la alta. Unii o simt mereu la același nivel de efort; la alții, pragul variază de la o zi la alta sau în aceeași zi.

Durerea ascuțită și de scurtă durată sau durerea surdă și prelungită sub sânul stâng sunt rareori cauzate de ischemie. Totuși, angina poate avea și forme atipice, mai ales la femei, vârstnici și diabetici.

Durerea în piept care durează peste 15–20 de minute, apare în repaus sau nu cedează la nitroglicerină poate fi un infarct. Sună imediat la 112.

Ce întreabă medicul

Istoricul este foarte important: boala coronariană prematură în familie (sub 45 de ani la rudele de gradul întâi bărbați, sub 55 de ani la femei), diabetul, colesterolul mărit, hipertensiunea și fumatul.

Investigații

Examinarea

Examinarea este adesea normală în angina stabilă. Medicul poate observa semne ale factorilor de risc (depuneri de colesterol pe pleoape, semne de diabet), anemie sau boli ale tiroidei.

Analizele

Analizele de sânge includ colesterolul total, LDL și HDL, glicemia, creatinina, hemoleucograma și, la nevoie, funcția tiroidei. Diabetul și bolile de rinichi accelerează ateroscleroza.

Electrocardiograma (EKG)

EKG-ul de repaus este normal la aproximativ jumătate dintre pacienții cu angină tipică, dar poate arăta semnele unui infarct vechi. Modificările din timpul durerii sunt mai sugestive.

Testul de efort

Este testul cel mai folosit în diagnostic: se înregistrează EKG-ul înainte, în timpul și după un efort progresiv pe bicicletă sau pe covor rulant, cu monitorizarea simptomelor și a tensiunii. Testul se oprește la apariția durerii, a respirației grele, a amețelii sau a modificărilor pe EKG.

Un test pozitiv la un bărbat peste 50 de ani cu angină tipică indică boală coronariană cu o probabilitate foarte mare. La persoanele tinere fără factori de risc sau fără simptome, rezultatele fals pozitive sunt mai frecvente. Medicul este prezent pe tot parcursul testului, iar riscurile sunt mici. La Arcomed, testul de efort se face pe o bicicletă ergometrică modernă, cu monitorizare EKG continuă.

Pentru pacienții care nu pot face efort, ischemia se poate căuta prin teste cu medicamente care simulează efortul și prin imagistică (scintigrafie, ecocardiografie de stres).

Ecocardiografia

Ecocardiografia arată cum se contractă pereții inimii, în ansamblu și pe zone, și poate evidenția urmele unui infarct. Ecocardiografia de stres arată zonele care nu se mai contractă normal la efort și este mai sensibilă decât EKG-ul de efort.

Coronarografia

Coronarografia arată direct arterele coronare și cât de îngustate sunt. Este indicată:

când angina e severă în ciuda tratamentului și se ia în calcul o angioplastie sau un bypass
când simptomele sunt severe și diagnosticul e neclar
când testele neinvazive arată ischemie severă și risc mare, chiar cu simptome puține

Prognostic

Prognosticul depinde în principal de cât de bine funcționează ventriculul stâng, de câte artere sunt îngustate și cât de grav, și de cât de severă e ischemia.

Risc mai mare au pacienții cu angină apărută recent, angină instabilă, angină care nu răspunde la tratament sau însoțită de semne de insuficiență cardiacă. Pacienții cu durere în piept, dar cu inima și coronarele normale, au un prognostic excelent.

Tratament

Tratamentul se adaptează fiecărui pacient și urmărește controlul simptomelor și prevenirea infarctului și a decesului prematur. Include:

1. Informarea pacientului

O viață lungă și activă este posibilă chiar și cu angină sau după un infarct. Un program de recuperare cardiacă ajută la reluarea activității și a muncii.

2. Tratarea condițiilor care agravează angina

Obezitatea, hipertensiunea, hipertiroidia, anemia, bolile pulmonare și fumatul cresc necesarul de oxigen sau scad aportul și pot declanșa angina. Tratarea lor reduce crizele.

3. Adaptarea activității

Multe activități care provoacă angina se pot face fără simptome doar făcându-le mai încet. Cei mai mulți pacienți își pot continua munca, dându-și mai mult timp pentru fiecare activitate. Când stresul declanșează crizele, tehnicile de control al stresului pot ajuta.

4. Controlul factorilor de risc

renunțarea la fumat: fumatul agravează ateroscleroza la orice vârstă; după renunțare, riscul de infarct și deces scade semnificativ
tensiunea arterială sub control
scăderea colesterolului LDL, cu dietă săracă în grăsimi saturate și, de regulă, cu statine
controlul diabetului
mișcarea regulată, în limitele în care nu apare angina, care crește toleranța la efort și are beneficii psihologice importante

5. Medicamente

Medicul poate prescrie nitroglicerină pentru crize, medicamente care previn angina (betablocante, blocante de calciu, nitrați cu acțiune lungă) și medicamente care previn infarctul (aspirină sau alte antiagregante, statine).

6. Revascularizarea

Când angina persistă în ciuda tratamentului sau riscul e mare, arterele îngustate pot fi lărgite prin angioplastie cu stent sau ocolite prin bypass coronarian.

La Arcomed, evaluarea începe cu o consultație de cardiologie, cu EKG, ecocardiografie și, la nevoie, test de efort, interpretate de medicul cardiolog.

Informațiile de pe această pagină au rol informativ și nu înlocuiesc consultația medicală.

Conținut revizuit de Dr. Birca-Vasilica Adriana, medic specialist cardiolog. Ultima revizuire: 2 noiembrie 2026.

Bolile cardiace ischemice