Bolile pericardului

Ce este pericardul

Pericardul este sacul subțire, cu două foițe, care învelește inima. Bolile pericardului cuprind pericarditele acute și cronice și acumulările de lichid neinflamatorii.

Pericardita acută

Pericardita acută este inflamația pericardului. La început se depune fibrină pe foițe (pericardita uscată), apoi se poate acumula lichid (pericardita cu lichid). Lichidul poate fi seros, cu sânge sau cu puroi.

Cauze

• infecțiile virale (pericardita acută benignă), cea mai frecventă cauză
• tuberculoza
• infecțiile bacteriene, care dau pericardita purulentă
• reumatismul articular acut
• insuficiența renală avansată
• infarctul miocardic
• hipotiroidia
• cancerele
• tulburările de coagulare

Simptome

• durere în spatele sternului, care iradiază spre umărul stâng și se agravează la inspir profund; se ameliorează adesea când pacientul stă aplecat înainte. Poate fi confundată cu un infarct.
• frecătura pericardică, un zgomot pe care medicul îl aude cu stetoscopul; dispare când se acumulează lichid
• când apare lichidul, durerea scade, dar crește respirația grea; pacientul se simte mai bine stând în șezut, aplecat înainte

Durerea în piept are nevoie de evaluare medicală imediată. Dacă e puternică sau însoțită de lipsă de aer, sună la 112.

Tamponada cardiacă

Când lichidul se adună repede și în cantitate mare, apasă pe inimă și o împiedică să se umple. Apar respirație foarte grea, tensiune scăzută, puls rapid, venele gâtului umflate, anxietate, transpirații și confuzie. Este o urgență: lichidul trebuie evacuat imediat.

Diagnostic

• examinarea și ascultarea inimii
• EKG-ul, cu modificări caracteristice
• ecocardiografia, care arată lichidul din jurul inimii și cât de mult apasă pe ea
• radiografia, la care inima poate apărea mărită, „în formă de carafă”
• puncția pericardică, care confirmă lichidul și arată ce fel de lichid este

Forme

• pericardita acută benignă: începe brusc, cu durere, de obicei la tineri, și se vindecă de obicei fără sechele
• pericardita tuberculoasă: de obicei după o tuberculoză pulmonară, cu mult lichid; poate evolua spre pericardită constrictivă
• pericardita reumatismală: la tineri, în cursul unui reumatism articular acut, însoțită de afectarea mușchiului și valvelor inimii

Tratament

Tratamentul depinde de cauză:

• în pericardita virală, antiinflamatoare și repaus; la nevoie, alte medicamente recomandate de cardiolog
• în pericardita tuberculoasă, tratament antituberculos
• în pericardita purulentă, antibiotice și, la nevoie, drenaj chirurgical
• când lichidul e abundent sau apare tamponada, puncție pentru evacuare

Pericardita cronică constrictivă

Pericardul se îngroașă, devine fibros, uneori se calcifică, iar cele două foițe se lipesc. Inima ajunge strânsă într-o carapace rigidă și nu se mai poate umple suficient.

Cauza este adesea necunoscută; tuberculoza pare cea mai frecventă, mai rar o pericardită purulentă sau acută benignă.

Simptome

• oboseală și respirație grea la efort
• venele gâtului umflate
• ficatul mărit și lichid în abdomen (ascită), care se reface repede după evacuare
• umflarea gleznelor
• puls rapid și slab, tensiune scăzută

Tabloul seamănă cu insuficiența cardiacă dreaptă sau cu ciroza hepatică. Diagnosticul se pune prin ecocardiografie, radiografie (care arată calcificările), tomografie sau RMN și uneori cateterism.

Tratament

Diureticele și dieta fără sare ameliorează simptomele, dar singurul tratament eficient este cel chirurgical: îndepărtarea pericardului îngroșat (pericardiectomia), înainte să apară leziuni ireversibile ale inimii și ficatului.

Pericardita adezivă

În pericardita cronică adezivă neconstrictivă, pericardul se lipește de organele vecine din torace. Deseori nu dă simptome proprii. Cauzele principale sunt tuberculoza și reumatismul articular acut.

Lichidul neinflamator în pericard

• hidropericardul: lichid neinflamator în pericard, care se adună lent; apare în insuficiența cardiacă, bolile de rinichi, hipotiroidie sau în stările de denutriție
• hemopericardul: sânge în pericard, după ruptura inimii în infarct, răni ale inimii, tumori sau ruptura unui anevrism de aortă. Hemoragia rapidă poate fi fatală; tratamentul este chirurgical.
• pneumopericardul: aer în pericard, după un traumatism sau o comunicare cu plămânul, esofagul sau stomacul. Începe brusc, cu durere violentă și lipsă de aer, și este foarte grav.

Informațiile de pe această pagină au rol informativ și nu înlocuiesc consultația medicală.

Conținut revizuit de Dr. Eden Omer, medic specialist cardiolog. Ultima revizuire: 2 noiembrie 2026.