Paralizia de nervi periferici

Ce este paralizia de nervi periferici

Când un traumatism al membrelor afectează și nervii, viitorul funcțional al zonei devine mai incert. În leziunile complexe după traumatisme, afectarea nervilor este aproape regulă și apare destul de des și în fracturile închise.

Cauze

Când nu există o cauză locală evidentă, medicul caută o boală generală:

• diabetul zaharat
• periarterita nodoasă
• hemofilia, care poate produce hematoame care apasă pe nerv
• intoxicațiile cu alcool, plumb sau arsen
• infecțiile, mai ales virale

Examinarea

Medicul face o examinare amănunțită a mușchilor și nervilor, ca să afle ce nerv sau ce nervi sunt afectați și ce mușchi și mișcări nu mai funcționează.

Leziunea unui nerv periferic dă de obicei:

• pierderea sensibilității pielii, cu limite precise, în zona pe care o deservește nervul
• slăbiciunea mușchilor acționați de nervul respectiv, cu reflexe diminuate, tonus scăzut și atrofie
• tulburări vegetative și trofice, care diferă mult de la un nerv la altul

Exemple frecvente sunt paralizia nervului peronier (nu se mai poate ridica laba piciorului) și a nervului tibial (nu se mai poate sta pe vârfuri). Vezi și leziunile nervilor periferici.

Investigații

Urmăresc două lucruri: natura leziunii nervoase și cauza care a produs-o. Electromiografia dă și indicii despre cât de bine se va recupera nervul.

Evoluție

Evoluția depinde de cauză. La câteva zile după leziune, sensibilitatea de la marginea zonei afectate începe să revină, preluată de nervii din vecinătate. Orice altă ameliorare depinde însă de regenerarea nervului lezat.

Viteza de regenerare diferă de la un nerv la altul și e mai mare când e afectat doar axonul decât când nervul e secționat complet. Mișcarea voluntară se recuperează mai bine la mână decât la picior și mai repede la copii decât la vârstnici.

Tratament

• prevenție: evitarea cauzelor locale sau generale care pot afecta nervii
• medicamente: pentru cauză (de exemplu în compresii sau în bolile generale) și pentru durere
• recuperare: fizioterapia (electroterapie, hidrotermoterapie), kinetoterapia pasivă și activă și balneoterapia au un rol foarte important

Planul de recuperare se stabilește după un consult de recuperare medicală.

Informațiile de pe această pagină au rol informativ și nu înlocuiesc consultația medicală.

Conținut revizuit de Dr. Aliona Chirosca, medic specialist medicină sportivă și nutriție. Ultima revizuire: 2 noiembrie 2026.