Paralizie de nervi periferici
Implicarea nervilor periferici în cazul unor traumatisme ale membrelor conferă de la început un grad crescut de gravitate pentru viitorul funcţional al segmentelor respective.În cadrul leziunilor complexe postraumatice, interesarea nervilor este aproape regulă. Este întâlnită destul de frecvent şi în traumatisme cu fracturi închise.
Cauze
Toate paraliziile de nervi periferici a căror cauză locală nu este evidenţiabilă trebuie să impună cercetarea unui diabet zaharat, unei periartrite nodoase, unei hemofilii (generatoare fie de hematoame ale psoasului, fie de hemoragii în teaca nervului), unei intoxicaţii cu alcool, plumb sau arsen, etc. fie a unui factor infecţios în special viral.
Examenul clinic
Examenul clinic amănunţit („testing”-ul neuromuscular) trebuie să stabilească ce nerv (sau nervi) au fost lezaţi – respectiv să determine ce muşchi (şi mişcări) sunt afectaţi.
Leziunea unui nerv periferic se traduce printr-un tablou clinic care cuprinde în general:
- Un deficit senzitiv cutanat, izolat, cu limite precise după teritoriul de inervaţie a nervului considerat, toate modalităţile senzitive fiind interesate
- Un deficit motor interesând muşchii dependenţi de nervul respectiv, acompaniat de hipo sau areflexie OT, hipotonie şi atrofie musculară.
- Tulburări vegetative şi trofice a căror intensitate şi aspect variază mult de la un nerv la altul.
În cea mai mare parte a cazurilor leziunea nervilor periferici asociază aceste trei categorii de simptame.
- Paralizia de nerv sciatic popliteu extern, (nerv peronier comun) anterior-exterior
- Paralizia nervului sciatic popliteu intern, (nervul tibial) posterior-interior.
Investigaţii paraclinice
Trebuie să vizeze două obiective:
- Demonstrarea naturii leziunii nervoase.
- Precizarea cauzei care a produs leziunea.
Evolutie si prognostic
Sunt în funcţie de cauza care a provocat leziunea nervului respectiv, examenul electric putându-ne oferi elemente de prognostic asupra recuperării. După numai câteva zile, sensibilitatea de la periferia zonei denervate începe să se refacă, pe baza preluării acesteia de către nervii din teritoriul vecin. Orice ameliorare încontinuare nu se mai face însă decât pe baza regenerării nervului lezionat.Viteza de regenerare este variabilă, în funcţie de nerv. Viteza este în funcţie şi de tipu llezional, fiind mai mare în leziunea axonului decât în secţiunea totală. Obţinerea mişcării voluntare este mai bună din acest punct de vedere la mână decât la picior şi mai rapidă la copli decât la bătrân
Tratament
Tratament profilactic.
Trebuie să aibă în vedere prevenirea cauzelor locale saugenerale care pot să inducă suferinţa trunchiurilor nervoase
Tratament medicamentos. (curativ)
Poate fi etiopatogenic (in paraliziile de nervi perifeici de cauza compresiva sau paralizii de nervi periferici de cauza generala) sau simptomatic (vizeaza combaterea durerii)
Tratamentul recuperator
De o deosebită importanţă în tratamentul afecţiunilor nervilor periferici este fiziobalneoterapia cuprinzând hidrotermoterapia, electroterapia, kinetoterapia (pasivă şi activă) şi balneoterapia.
